Chiar trebuie? Nu, normal că nu trebuie şi că pe unii nu vă interesează pagina asta. Dar cum mie îmi place să mă bag în seamă, vă voi explica cum stă treaba p'aci.

Numele meu e Cristina. Nu e caterincă, asemenea postărilor mele, ci e pe bune. Dacă nu vi se pare prea inspirat, botezaţi-mă cum vreţi (I don't care anyway). Momentan am 18 ani, sper să nu uit să updatez vârsta. M-am născut în Târgu-Mureş din întâmplare, am copilărit în Gherla (Bergenbier!*), pe urmă în Sângeorz-Băi, iar acum fac liceul în Cluj-Napoca pentru că sunt foarte tare şi cool, e pă trend, e de fiţe, are cluburi, are gagii cu merţane şi orice mi-aş putea dori (dacă aş fi o pipiţă la modă). Sunt cam în urmă cu trendurile, mi se zice că-s ignorantă şi pasivă. Mă doare în cot oarecum şi până acum nu m-a masat nimeni să-mi treacă.

N-am scopuri clare în viaţă pentru ca pe urmă să n-am dezamăgiri. Mă gândesc la terminarea liceului şi pe urmă o facultate cool că e pă trend şi asta. Măcar de-aş termina o secundă cu sarcasmu' ăsta. Sunt şanse generoase să rămân necăsătorită, întrucât nu văd rostu' unor acte care parcă strigă după oameni "Nu mai scapi! Haha! Dacă vrei să dispar îţi tre' avocaţi, locuinţe diferite şi muuuulţi bani aruncaţi pe fereastră. Haha!". Asta nu m-ar face să zâmbesc, plus că nu îmi plac rochiile, popii, ceremoniile, mesele lipite pentru rude şi rudele numeroase în care îmi bag diferite lucruri. Mă gândesc mai bine la o carieră. Sper să fac o facultate care să mă ajute pe viitor să-mi găsesc o slujbă plătită decent, dar mai ales care să-mi placă. Aveam în cap jurnalismul şi încă mă mai gândesc la asta, dar mi se recomandă chestii mai măreţe. Îmi place anatomia şi geografia, dar doctor nu mă fac că-i de căcat cu salariile şi cu chimia...nu o duc superb. Probabil ceva în geografie, cu turismu', să duc mai departe tradiţia familiei (oarecum).

România şi limba română mi-au plăcut de mică, românii nici de atunci. Am ceva premii la olimpiade şcolare, laude şi alea alea. Pe foaie sunt aşadar un copil model, o poetă şi scriitoare desăvârşită, în fapt sunt o incultă. Fără false aprecieri, vorbesc serios când spun că am citit în toată viaţa mea 3 cărţi cap-coadă. Toată viaţa mea - 3 cărţi. Îmi cer scuze pentru eventualele dezamăgiri şi dezgustări pe care e probabil să le aveţi acum, dar îmi ajunge viaţa pentru a scrie ceva, n-am nevoie nici de enciclopedii, nici de romane.

Cică sunt foarte comică şi ar trebui să mă apuc de stand-up. Eu îi respect pe băieţii care fac stand-up pentru curaj. Un curaj pe care, eu personal, nu-l am. Alţii spun că ar trebui să mă apuc de cursuri de dans, da' n-am răbdare să învăţ coregrafii, ci sunt spontană şi improvizez. Singurele sporturi la care excelez cu desăvârşire sunt aruncatu' cu privirea, fugitul de la ore, călcatul pe nervi şi săritura în ajutor. Îmi place fotbalu', un sport la care deţin numeroase premii de "Cel mai departe de poartă şut", "Cel mai în-maşina-vecinilor şut" şi "Cea mai dar-nici-n-am-văzut-balonul lovitură". Dar de comentat la alţii, comentez din greu. Zău că sunt o sarcastică fără limite. Opriţi-mă!

Pe mine nu mă iubesc grozav de mult, dar îi iubesc pe ai mei, pe prietenii mei care îmi sunt mereu alături, fizic sau spiritual, mă scot din belele (care sunt cam dese), au grijă de mine (la ce gură am, e nevoie) şi care -cred eu- mă iubesc în felul lor. Despre alte iubiri n-o să zic că urăsc romantismu' public. În schimb e posibil să menţionez anumite situaţii hilare cu băieţi (hilari, penibili, jalnici).

Ca să rezum toate, sunt  imatură (sau copilăroasă), pitică, enervantă, imprevizibilă, comică (sau seacă pentru alţii). Mai mult de toate, sunt dubioasă şi mi se mai spune "Cristina".


*Bergenbier = prietenii ştiu de ce.