Aflată într-o continuă schimbare, subsemnata începe să creadă că poate a exagerat. Îşi cere scuze pentru orice contrast care dăunează pupilelor. Dar nu se poate abţine, din câte mi-a şi spus. Şi e greşit să cred că a vorbit cu mine de vreme ce e singură. E una şi aceeaşi, cum a vrut mereu să fie, dar anumite circumstanţe au fost neaşteptate.

Nu de puţine ori am menţionat că a-ţi face iluzii este o mare greşeală. Şi am spus-o cu atâta certitudine de m-aţi luat în serios. Bine aţi făcut! Mă bazez pe fapte adevărate, demonstrate de propria-mi experienţă de viaţă.

Să nu reluăm poveştile cu "mă numesc Cristina şi-mi place să mă distrez" pentru că sunt absolut inutile şi să ne aşezăm să ascultăm ce e cu experienţa asta. Promit că voi omite termenii "penitenciar" şi "abator". 

M-am hotărât să-mi alcătuiesc propriul destin. Dacă, prin absurd, aş şi reuşi să fac asta, m-aş autoproclama cumva. Mă proclam cum vreau, am dreptul ăsta.