Afară-i răcoare, deci bine că stau înauntru. Mirosul de petrecere îmbibat în mâncare şi alcool, în zâmbete şi dans, mă trânteşte brusc pe scaun şi-mi închide ochii.

N-am un scop anume pe planeta asta. Nu vă sunt mamă, nu îmi ziceţi soră sau frate, nu ne ştim. Dacă ne ştim, rectificăm puţin. Pe mine nu mă poate şti nimeni.

N-am de gând să mă întorc în trecut doar ca să-mi amintesc de ce a fost în urmă cu 3 ani. Oricum ştiu că deja erai lipit de sufletul meu şi lipiciul ăla s-a dovedit a fi mai rezistent decât credeam. Ştii ce se zice, că dacă nu poţi despărţi tre' să rupi? O să-mi rup în bucăţi inima dacă nu-mi spui cum să te alung de pe ea. Iar fâşia minusculă de care vei rămâne agăţat ţi-o voi da ţie, căci tu vei fi întreg iar eu doar o parte.

Trece timpul cum nici nu vreţi să vedeţi şi la urma vă alegeţi cu multe amintiri. Ştiţi motto-ul ăla cu "Trăieşte-ţi viaţa!", care e luat mai la 'şto sau mai în serios ca un motto general al societăţii actuale. Societatea asta dupa care nu mă dau în vânt şi nici de-a dura...