Fără
Posted: miercuri, 27 aprilie 2011 by Dubioasa© in Cuvinte cheie: Hă-hă, Mai multe cu Dubioasa, Românica. te iubesc, Specia umană, Valori şi non-valoriN-am un scop anume pe planeta asta. Nu vă sunt mamă, nu îmi ziceţi soră sau frate, nu ne ştim. Dacă ne ştim, rectificăm puţin. Pe mine nu mă poate şti nimeni.
Aşa cum unii vin pe lumea asta cu sentimentul că tre' ei să frece, să drege şi să schimbe, aşa dau şi io ca ţăranu' cu lopata după ei şi zic că's proşti. N-am auzit o prostie mai mare decât cea pe care se bazează spiritul ăsta civic. Cred în el cum cred şi în moralitatea clasei preacurveşti. E atââât de greşit să spui că există spirit civic. Există, în schimb, o supradoză de ambiţie care îi face pe unii să se creadă Spiderman sau Superman. După caz. Şi cred că supradoza asta a fost declanşată 'prin '86 într-un oraş ucrainean. "Cernobîl", parcă...
Habar n-am ce vreţi de la mine şi parcă mi se rupe. Doar parcă, la mine totul e relativ, inclusiv raţiunea. Ori e prea multă, ori nu-i deloc, altfel nu aş înţelege de ce se aruncă mai degrabă cu ouă metaforice în mine. După modelul celebrei replici a Dubioasei*, mă lupt fără cuţite şi arme de foc pentru a face senzaţie. Senzaţie de greaţă. În umbra speranţelor false, aprind focul care să alunge atmosfera asta rece dintre noi. Haideţi mai aproape să facem un foc de tabără ascultând în spirit clasic românesc nişte Vivaldi. Să ne punem fiecare de băut şi să prvim ceru' de parcă ar fi o piţipoancă în nud. Ce forme au norii ziua? Ce lumină au stelele noaptea? Hai să ne pierdem vremea doar de dragu' de-a face puţină conversaţie. Sunt deschisă, accept insulte,... da' şi când întreceţi măsura e posibil să vă fie cald la cap şi să miroase a ars. Accidente frecvente la orice foc de tabără, nu?
Uite aici nu sunt de acord. Unii oameni au gena aia care ii forteaza sa incerce sa ajute pe oricine vad ca are nevoie de ajutor. Numeste-l simt civic, numeste-l prostie, faci cum vrei, dar exista astfel de persoane, si uneori chiar ajuta. Desigur, cand se baga prea mult intotdeauna exista sansa "sa se arda" dar pentru unii e un risc care merita asumat. Totusi, daca cineva nu vrea ajutorul nimanui, e mai simplu, si mai eficient, sa spuna asta, decat sa stea, sa vada ca cineva se chinuie, pentru ca in final sa-i expedieze cu cateva vorbe si niste puncte puncte aruncate precis p-un spatiu alb, care sa denote faptul ca toate eforturile ar fi fost in zadar. E de rahat senzatia sa stii ca te chinui pentru ceva o gramada, si apoi, pierzi tot, intr-o clipa. Dar, viata nu-i usoara, si daca era, era plictisitoare nu ?