Vine, vine priiiimăvara? Mnu. Încălzirea asta globală ne strică până şi cântecele. Fute tot, totu' se reduce, ziua scade, noaptea scade şi ea, cutremurele se intensifică, mii de oameni mor din pricina lor, economia mondială e în colaps. Floricele pe câmpii, huh?

Nu vreau să fiu progenitura demoralizatoare a lui Nostradamus, dar nu presimt un viitor grozav. Şi nu, nu murim toţi în 2012, nu scăpăm aşa uşor! Vreau să aud urale pline de fericire şi uimire de la întreaga masă plană a populaţiei care a pus botu' la povestea asta. Ieeeei! Nu sunt doritoare de a prezenta şi relua predicţiunile apocaliptice, fapt pentru care voi scrie ceva despre ziua de azi.

Desigur, prezentul poate însemna numeroase lucruri şi aş putea face chiar nişte postări ce ar aduce trafic. URIAŞ! În special dacă tratez subiectele majore. Dar eu nu tratez niciodată ceea ce este deja...tratat. Să se ridice în două lăbuţe cel care a citit la mine articole precum "Tehnici de seducţie", "Metode de copiat", "Compatibilitatea între zodii" etc. Aşa bănuiam şi eu! Şi tocmai acesta e unul din motivele pentru care nu sunt agreată de mulţi, iar anumite categorii dragi sufletului meu "se pişă cu bolta pe părerile mele" (ceea ce mi se pare uimitor din punct de vedere biologic; am păreri multe).

E imposibil să nu rămâi surprins în faţa diversităţii umane. Parcă suntem din ce în ce mai complecşi, mai impunători, mai liber-schimbişti. Avem un instinct de autoapărare...ceva de speriat! Ne apărăm averea, drepturile, reputaţia, pseudo-virginitatea, dar şi ideile. Există atâtea modalităţi de informare încât ne e frică să clacăm prin ceea ce spunem. Nimeni nu poate claca dacă nu există adevărul absolut, totuşi. Adevărul e spus de oameni, de ce ar fi el absolut? De asemenea, ne e frică de furtul de idei. Suntem siguri că înfruntăm nedreptatea în fiecare zi a vieţii şi ne răzvrătim.

Se spune că am uitat cum era înainte, dar de fapt nu am ştiut niciodată. Personal, am frecvent sentimentul că oricând ar fi fost mai bine ca acum. Spre nefericirea mea, regret faptul că mă aflu acum. Nu şi aici, doar acum. Când toţi înjură patria, eu înjur cetăţenii. Sunt convinsă că multe valori s-au risipit. Curajul, spre exemplu. Este puţin să apreciem curajul soldaţilor ce au luptat pe front, iar acum războaiele purtate de actualii soldaţi sunt toate reci. Seci. Ce înseamnă curajul acum? Să îţi expui ideea cu voce tare? Să duci o misiune imposibilă, jucând cu mâna stângă atunci când mai ai o singură viaţă? Pune puşca în mâna unui adolescent sedentar, amator de RPG-uri şi notează reacţia chimică observată.

Propun să schimbăm ceva. Şi altceva. Şi încă ceva. Dar ştiu că e în zadar, aşa că rămân comfortabilă pe scaunul meu. Ironia sorţii. E bine, călduţ, şi nu trebuie să mă mişc.  Doar câteva degete timp de câteva minute pentru a transmite câteva informaţii pe care câţiva le aveau deja în minte. Şi tot câţiva vor avea acel gram de regret care nu poate fi şters nicodată, dar pe care îl stingem făcând haz de necaz. Iar aşa cum unii beau, eu vărs cuvinte pentru cei care le înţeleg. Tu ar trebui să le înţelegi.