Bună! Missed me? Ştiu că nu, era retorică. Sunt fata care locuieşte în intersecţie şi pe care o vezi uneori ieşind din bloc seara. Deseori. Ştii tu, blocul ăla turn de vreo 6 etaje. Stau deasupra coaforului administrat de dudui nepricepute. Nu râde, vorbesc serios. Mereu vorbesc serios, chiar şi atunci când fac haz de necaz. Nu schiţez zâmbete false la glume ieftine sau inutile. Nu îi fac fericiţi pe cei din jurul meu, mecanismul e invers. Poţi spune că sunt dificilă şi-ţi voi da dreptate. Mă vezi distantă şi rece, mereu detaşată şi neimplicată. Lucru care în mod normal nu ar trebui să îţi placă. Încă vrei să te bagi?
Posibil să mă surprinzi întorcând capul pentru a mă asigura de...nimic. Fac asta des, mă gândeam că îţi place cum îmi dau păru' pe spate în slow-motion. Nu, sunt sigură că nu mă ştiai dinainte cu toate că mă visezi des. Deşi visele tale te ilustrează pe tine primind gloanţe în cap de la mine şi ţi se pare sexy. Mie mi se pare sinistru, am 1,60, perv! Îmi place mult când ne ciocnim relativ întâmplător, desigur, şi pretinzi că eşti genu' de om care crede în coincidenţe. Coincidenţele nu sunt alea pe care le aştepţi după colţ. Aşteaptă puţin, bate cineva la uşă. În fine, am revenit, deci ce spuneam? Dacă te întrebi ce caut de la un băiat, voi încerca să rezum răspunsul: nu pe tine. Dar de vreme ce eşti insistent, te voi strecura pe undeva prin programul meu încărcat. Promit să verific şi să îţi dau un răspuns (negativ) prompt.
Gata, am rezolvat! Ne vedem la ora stabilită. Punct de reper: vaca din Cipariu.

Nu te pup că habar n-am cine eşti,
Shortie.