Se spune că ar trebui să se schimbe multe odată cu maturizarea asta forţat-oficială. Dar să fim serioşi, cine crede că se va schimba ceva de acum? Dacă e legal, nu înseamnă că o să şi comit nişte... acţiuni cugetate. Doar ştiţi ce fiinţă raţională sunt. Nu fac niciun pas fără mintea la purtător. Nu-mi strecor ideile fără analiză. N-are rost să mă mai prezint că tot paraleli rămâneţi. Nu mă definesc prin nume, vârstă, sex sau înălţime. Ci prin greutate. Greutatea a ceea ce spun. Mă bazez pe ce zic fără să am o bază concretă, solidă. Spre deosebire de unii din voi, desigur, ale căror gânduri sunt bazate. Să o zic? Vă e dor să-mi zic replica? Da? Da?!
Bazate pe nimic, doar bazate!
Pe strada mea, soarele răsare în fiecare zi câte o dată. Mersi de urări gen să-mi răsară mai des, da'-s false. Răsări-v-ar soarele! Dacă ar răsări şi noaptea, m-aş bronza şi eu să arăt ca o cioară. No offence. Totuşi, mă aflu în România, ţara în care ţiganii imită negrii, şi negrii imită ţiganii. Ori Cabral ăla joacă un ţigan, ori poartă el haine mai colorate la TV. Nesituându-mă în niciuna din aceste categorii, ţin să vă întreb: eu pe cine imit? Am destule opţiuni, dar mă tem să nu fiu îndeajuns de capabilă să imit personaje complexe, tipice teritoriului.

Având în vedere că am drept de vot la următoarele alegeri, îmi rezerv dreptul să stau acasă şi să mi se fâlfâie. Nu am citit nicăieri să fie un drept formulat astfel, da' în ultimii ani se aplică. Eu propun să nu mai voteze nimeni. Şi rămân la propunere. Adică...ce atâta implicare?
N-o mai lungesc că n-am un chef nebun să scriu acum. Voi începe zilele ce vin o altă postare cu mindfuck dacă voi avea dispoziţia necesară. Mintea unui scriitor necesită inspiraţie pentru a crea. Mă refeream la mine, sunteţi chiar naşpa! [broken hearted]. Până una alta, vă invit să ascultaţi o piesă foarte tare şi într-o oarecare măsură pe tema asta: click.

Mă-nclin spre soare,
ŞŞŞŞortii.