Lumea se împarte în multe grupuri lipsite de perfecţiune. Vezi la tot pasul nu doar indivizii cu hardu' stricat, ci şi grupul din care fac parte. Şi stai, şi te holbi', şi te întrebi: de ce s-au mai băgat la aceeaşi grămadă de rataţi? Aceeaşi întrebare şi pentru gaşca mea: voi cretini + eu cretină = wtf?


Făcând parte dintr-un grup puţin spus eterogen, pot spune că sunt, totuşi, omul potrivit la locul potrivit. Iau în calcul şi "coincidenţele" de care am dat. Dar dacă universu' vrea să fim apropiaţi, să mă iubiţi şi să nu vă iubesc, nu mă pot împotrivi. Se vede cât suntem de diferiţi, nu mai pot băga metafore să ascund asta. Unu' e blond, unu' şaten, unu' brunet, unu' roşcat, unu' fără păr, înalţi, scunzi, graşi, slabi, cu forme, fără forme, complexaţi, necomplexaţi, unii ascută rock, alţii house, dance, rap sau reggae, muzică veche sau nouă, clasică sau de cluburi fail, unii se îmbracă colorat, alţii în negru, gros sau subţire, strâmt sau larg, elegant sau casual, pe tocuri sau în shoes, în cârca lui Ţiţi pe la 3 noaptea, pe drumuri, pe jos, în ploaie sau prin nămeţi, la PC sau la ruletă etc. Indiferent de câte s-ar întâmpla şi unde aţi pleca, unele chestii nu se vor schimba niciodată.

Oricum totul e cu capu-n jos în prezent. Tuturor li s-a urcat la cap ideea de democraţie şi trăiesc de parcă deţin adevărul suprem. Nu deţineţi adevărul suprem! Abia vă posedaţi propria persoană şi credeţi că puteţi distruge planeta. E cât...Pământu'! Cum să fii aşa cretin să faci desene cu planeta cu faţă tristă din cauza poluării. Doar noi ne plângem de ziua de mâine de parcă e 20 decembrie 2012 încontinuu. Aş putea fi ipocrită şi să suţin că mă doare să văd cât s-a degradat societatea. Dar nu am trecut prin incipitul acestui proces. Doar constat că în trecut bărbaţii se purtau cum tre' să fie un bărbat, acum în cel mai fericit caz strigă în gura mare că are coaie şi că e idolu' femeilor pe care le dispreţuieşte. Şi pe bună dreptate, adică, uite ce-au ajuns duduile acum: superficiale, publice, indiscrete şi fără pic de cultură. Stau cu orele în faţa oglinzii preocupate de machiaj şi de cum arată, nu sunt capabile să meargă până la mall pe jos, da' prin magazine străbat kilometri. Şi la rândul lor urăsc bărbaţii. Pe bună dreptate, că sunt nişte pierde-vară care îşi calcă în picioare statutul pe care şi-l proclamă. Îşi pierd timpul scărpinându-se în diverse zone, autohipnotizându-se în faţa ecranelor, pe când altădată erau pe front ca eroii. Unde ne sunt eroii? Avem şi războaie, războaie zilnice care nu necesită luptă fizică. Dar ce e cu pasivitatea asta?

Întrezăresc o prăpastie mai adâncă între moralitatea după care tânjesc şi ce va urma. Trecutul e trecut, ştiu. Şi practic nici nu l-am simţit pe pielea mea, doar îl menţionez cu melancolie ca fiind mult mai bun ca acum. Vreau să mă teleportez într-o lume în care să nu mi se spună "pisi" de către indivizi cu pantaloni decoloraţi. Niciun alt apelativ să nu fie folosit de către oamenii pe care nu-i cunosc şi care se bagă în seamă decât numele meu, foarte uşor de reţinut: Cristina.